Pompilius Smultea, la 60 de ani. Un destin clădit în Munții Teregovei, o viață dedicată profesiei și curajul de a merge mereu mai departe

Există oameni care își măsoară viața în ani și oameni care o măsoară în fapte. Pompilius Smultea face parte din cea de-a doua categorie. La împlinirea vârstei de 60 de ani, povestea sa este una despre rădăcini puternice, demnitate, performanță profesională și curajul de a-și urma propriul drum, indiferent de provocările vieții.

La 60 de ani, Pompilius Smultea are în urmă o viață în care muntele, familia, profesia și responsabilitatea față de comunitate au conturat un caracter puternic. Crescut în Munții Teregovei, într-un spațiu în care oamenii au învățat de generații să înfrunte greutățile cu fruntea sus, medicul veterinar a dus cu el, de-a lungul carierei, valorile locurilor natale: cinstea, perseverența, respectul pentru muncă și libertatea de a gândi.

Nu este întâmplător că în istoria familiei sale se regăsesc strămoși partizani, oameni care au ales să lupte pentru comunitatea lor și pentru valorile în care credeau. Această moștenire de curaj și demnitate reprezintă una dintre cheile prin care poate fi înțeles parcursul lui Pompilius Smultea.

Din Munții Teregovei, spre performanța profesională

Munții Teregovei nu sunt doar un loc pe hartă. Sunt un ținut al oamenilor dârji, al tradițiilor păstrate cu sfințenie și al unei libertăți interioare pe care nici vremurile dificile nu au reușit să o înfrângă.

Din acest univers s-a format omul care avea să ajungă în fruntea Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Timiș.

Pentru Pompilius Smultea, medicina veterinară nu a fost doar o profesie, ci și o formă de responsabilitate față de oameni, animale și sănătatea publică. În perioada în care a condus DSVSA Timiș, activitatea sa a fost marcată de provocări majore, decizii dificile și situații în care competența profesională trebuia dublată de fermitate.

A fi directorul unei asemenea instituții înseamnă mai mult decât a ocupa o funcție. Înseamnă să îți asumi răspunderea pentru hotărâri care pot influența sănătatea populației, activitatea fermierilor și interese economice importante.

Iar Pompilius Smultea a demonstrat că un specialist adevărat trebuie să aibă nu doar pregătire, ci și curajul de a acționa.

Omul care nu a întors privirea în fața unei crize majore

Unul dintre episoadele definitorii ale carierei sale s-a petrecut în anul 2007, în timpul crizei pestei porcine de la fermele Smithfield din județul Timiș.

La acea vreme, Pompilius Smultea ocupa funcția de șef al Serviciului Inspecție și Control din cadrul DSVSA Timiș. Descoperirea a aproximativ 3.000 de porci morți la ferma din Cenei avea să declanșeze un scandal de amploare, cu implicații economice și instituționale.

Smultea a raportat situația autorităților centrale, în ciuda presiunilor despre care avea să vorbească ulterior. El a susținut că problemele de biosecuritate, suprapopularea fermelor și lipsa vaccinurilor ar fi contribuit la izbucnirea focarelor.

A fost un moment în care responsabilitatea profesională s-a întâlnit cu interese economice uriașe. Iar Smultea a ales să își îndeplinească datoria, chiar dacă această alegere putea avea consecințe asupra propriei cariere.

Într-o societate în care compromisurile sunt uneori mai ușoare decât asumarea, asemenea episoade rămân relevante pentru felul în care judecăm caracterul unui om.

Rădăcinile nu se uită niciodată

Dincolo de funcții, instituții și responsabilități, Pompilius Smultea a rămas legat de lumea în care a copilărit.

Teregova, cu munții săi, cu pășunile și gospodăriile oamenilor, nu a fost pentru el doar locul de unde a plecat, ci și locul spre care a continuat să se întoarcă.

În 2015, fostul director DSVSA surprindea printr-o decizie neobișnuită: se autosuspenda temporar din profesie pentru a se dedica unui proiect zootehnic personal, experimentând încrucișări pentru obținerea unei noi rase de oi.

Nu era o pasiune apărută întâmplător. O moștenise de la bunicii săi și își dorea să o ducă mai departe, în propria fermă din Teregova.

Gestul spune multe despre omul Pompilius Smultea. După ani de responsabilități administrative, a avut libertatea interioară de a-și schimba prioritățile și de a se dedica unui vis legat de copilărie.

Pentru unii, succesul înseamnă să urci permanent pe scara funcțiilor. Pentru alții, adevărata reușită este să poți alege, la un moment dat, ceea ce îți aduce împlinire.

Moștenirea partizanilor, o lecție despre demnitate

Există și o dimensiune profundă a poveștii sale, care trece dincolo de profesie.

Pompilius Smultea provine dintr-o familie cu strămoși partizani, oameni care au luptat pentru comunitatea lor și au apărat, în vremuri tulburi, ceea ce considerau drept și valoros.

În munții Banatului, asemenea istorii nu sunt simple amintiri. Ele fac parte din identitatea familiilor și se transmit din generație în generație, prin povești, principii și respect pentru cei care au avut curajul să reziste.

Poate că tocmai această moștenire explică o parte din felul său de a fi: direct, hotărât, greu de intimidat și dispus să își asume decizii incomode.

Nu toți oamenii își poartă originile la vedere. Unii le poartă în caracter.

Iar la Pompilius Smultea, legătura dintre munte, familie și profesie pare să fi rămas una dintre constantele vieții.

Curajul de a începe un nou capitol

Povestea sa nu s-a oprit odată cu plecarea din sistemul sanitar-veterinar.

După experiența din administrația publică și perioada dedicată experimentelor zootehnice, Pompilius Smultea a făcut pasul spre mediul privat, implicându-se în domeniul tranzacțiilor valutare.

În 2019, vorbea despre provocările unei activități în care rezultatele depind direct de deciziile și responsabilitatea celui care conduce o afacere.

Această capacitate de reinventare este, poate, una dintre cele mai interesante trăsături ale sale.

Să ai curajul să schimbi direcția, să înveți lucruri noi și să nu rămâi prizonierul unei funcții sau al unui titlu reprezintă o formă de independență pe care nu toți oamenii reușesc să o dobândească.

La 60 de ani, adevărata avere este respectul câștigat

Șase decenii de viață înseamnă mult mai mult decât o aniversare rotundă.

Înseamnă experiențe, oameni întâlniți, bătălii câștigate sau pierdute, hotărâri dificile și lecții care nu se învață din cărți.

Pentru Pompilius Smultea, cei 60 de ani reprezintă întâlnirea dintre copilul crescut în Munții Teregovei, medicul veterinar care a cunoscut responsabilitatea unor decizii importante, directorul care a condus o instituție esențială pentru județul Timiș și omul care a avut curajul să își urmeze pasiunile.

Funcțiile sunt trecătoare. Titlurile rămân în documente. Dar ceea ce contează, în cele din urmă, este urma pe care un om o lasă în profesia sa, în comunitate și în memoria celor care l-au cunoscut.

La 60 de ani, Pompilius Smultea poate privi în urmă cu sentimentul că nu a ales întotdeauna drumul cel mai comod, ci pe acela pe care l-a considerat potrivit propriilor convingeri.

Iar aceasta este, poate, una dintre cele mai importante forme de reușită.

La mulți ani, Pompilius Smultea!

La această aniversare, îi dorim sănătate, liniște sufletească, putere de muncă și bucuria de a trăi alături de oamenii dragi.

Să nu își piardă niciodată energia, spiritul liber și legătura cu munții care l-au format.

Să aibă parte de noi proiecte, de împliniri și de satisfacția lucrurilor construite prin propria muncă.

Pentru că, la urma urmei, un om al muntelui știe că fiecare vârf atins nu reprezintă sfârșitul drumului, ci începutul unei noi perspective.

La mulți ani, Pompilius Smultea! La 60 de ani, povestea continuă, cu aceeași demnitate, cu aceeași forță și cu rădăcinile adânc înfipte în pământul Teregovei!

sursa foto: impactpress